Ne luăm rămas-bun de la o femeie de casă. O viață întreagă a avut grijă de familie. A crescut patru copii pe care i-a făcut oameni buni și sănătoși. Zi de zi a gătit, a spălat, a îngrijit, a învățat, a ținut casa. Nu a cerut nimic. A oferit timp, putere și liniște. Comunitatea a iubit-o. Se înțelegea cu toți și știa să asculte când aveai ceva de spus. Îți lăsa loc să vorbești și te primea fără judecată. Răbdătoare și iubitoare, era sprijin pentru mulți. Plecarea ei doare. Casa e mai tăcută, mesele mai goale, serile mai grele. Ne rămân faptele ei și felul ei de a iubi. Le vom duce mai departe, pentru ea.
