S-a născut într-o familie modestă și a învățat devreme ce înseamnă grija și munca. A ales familia ca drum de viață și și-a pus toată energia în casă. A fost sprijinul zilnic a celor 4 copii.
Zilele ei au însemnat rânduială, mese calde, haine curate, lecții făcute, întărire la nevoie. Nu a ridicat vocea. A preferat să asculte și să înțeleagă. Avea răbdare, explica pe scurt, rezolva fără să se plângă.
O cunoștea toată comunitatea. Saluta pe stradă, ajuta fără să întrebe, se înțelegea bine cu toți. Oamenii veneau la ea pentru liniște și un sfat simplu. Îi respecta pe fiecare și era iubită pentru asta.
A fost mulțumită când și-a văzut copiii sănătoși și la casele lor. Nu a cerut nimic pentru ea. A vrut doar binele celor din jur.
Astăzi lipsește din casă și se simte golul. Rămân doar gesturile mici pe care le făcea în fiecare zi, ordinea pe care o păstra, felul ei calm.
Rămâne exemplul unei mame și bunici care a iubit prin fapte.
Asta este moștenirea ei și o vom duce mai departe.